Bucur Loredan
Cele trei poeme formează un ansamblu liric deosebit,în care femeia este privită din unghiuri contrastante:păcătoasă și mântuitoare,seducătoare și victimă,vis și realitate.Deși aparent distincte,'Prostituata și Îngerul','Amanta' și 'Prințesa de la Etajul 2' sunt unite printr-un fir subtil de simbolism,dorință,vină și salvare.Autorul creează un univers poetic complex,în care frumusețea feminină,trăirile interioare și marginalizarea socială se întâlnesc pentru a spune povești dureroase,dar sincere.'Prostituata și Îngerul' drama iubirii imposibile și căutarea mântuiriiAceastă poezie este o veritabilă epopee lirică.Cu zeci de strofe, povestea urmărește destinul unei prostituate de lux care seduce un înger coborât din cer cu misiunea de a-i conștientiza păcatul.Într-un balans fragil între sacrul ceresc și profanul senzual,îngerul cedează ispitei și se întrupă,alegând iubirea pământească.Urmează exilul lor,nașterea unui copil din această iubire 'neîngăduită',și o confruntare apocaliptică cu îngerii și demonii.În final,îngerul este pedepsit,iar femeia se pocăiește,găsind mântuire.Copilul lor devine simbolul reconcilierii dintre divin și uman,alegând calea preoției.Poezia se remarcă prin complexitatea narativă și tematică,aducând aminte de parabole biblice,dar și de tragedii grecești sau mituri moderne.Este o lucrare profundă,care sondează limitele alegerii,iubirii și iertării,într-o formă clasică,cu rimă încrucișată și limbaj accesibil dar expresiv.'Amanta' erotismul ca prizonierat al sufletului.Mult mai concentrată și intensă, 'Amanta' explorează viața unei femei iubite în umbră,trăind între dorință și suferință.Ea nu este o păcătoasă în sensul moralist,ci o ființă captivă într-o relație interzisă,mereu pe margine, niciodată aleasă pe deplin.În câteva strofe,autorul conturează portretul unei femei cu suflet cald,dar condamnat să ardă mocnit într-o iubire fără speranță.Această poezie este poate cea mai dureroasă dintre cele trei,pentru că rezonează cu realitatea a mii de femei care iubesc 'pe furiș' și rămân invizibile.Limbajul e sensibil,metaforele trădează zbuciumul interior,iar ritmul lent accentuează drama sufletească.Se simte aici o profundă empatie poetică față de personajul feminin,zugrăvit nu ca vinovată,ci ca o victimă a unei iubiri născute într-un context greșit.'Prințesa de la Etajul 2' femeia ca vis urban, aproape ireal.Ultimul poem aduce în prim-plan o imagine idealizată,aproape cinematografică:o femeie frumoasă și misterioasă,'prințesă' a blocului,dorită de toți, atinsă de nimeni.Este o poezie a contemplației și dorinței neîmplinite,a misterului feminin ce rămâne mereu inaccesibil.
