Bucur Loredan
Într-o vreme de demult,când cuvintele aveau greutate și promisiunile se legau cu strângeri de mână,trăia într-un sat uitat de hartă,numit Tănăsești,un om pe care lumea îl striga cu zâmbet și milă:Tănase,prostul satului.Mic de statură,rotunjor la chip și trup,cu părul negru ca pana corbului și îmbrăcat mereu în ițari albi și cămașă de in,Tănase nu părea decât o umbră comică pe ulițele satului.Oamenii îl ocoleau,râdeau de el și-i spuneau că visează cu ochii deschiși.Și nu era departe de adevăr,căci Tănase avea darul de a vedea ceea ce alții nu puteau:găini care vorbeau,vise care călătoreau dintr-un suflet în altul,și o lumină tainică ce răsărea din pieptul celor cu inima curată.În lumea lui,totul avea un sens,chiar și atunci când părea nebunie.Într-o noapte de iarnă,când fulgii cădeau mari și tăcuți peste casele joase,Tănase a găsit în cotețul unei găini bătrâne un ou de aur,mic,cald și strălucitor.Când l-a atins,inima i s-a umplut de o pace cum nu mai simțise niciodată.Apoi,oul a vorbit.Cu glas domol,i-a spus că este un dar de la Regina Regatului Găinilor,o ființă tainică dintr-o lume ascunsă sub pământ,acolo unde adevărul domnește și minciuna nu are loc.Din acea zi,viața lui Tănase s-a schimbat.A cunoscut dragostea unei fete frumoase și bogate,Tamara,a devenit tatăl unui copil cu daruri deosebite,și,fără să-și dea seama,a pornit un șir de întâmplări care aveau să cutremure nu doar satul său,ci întreaga lume.Așa începe povestea oului care vede în suflete,a luminii care arde minciuna,și a unui om simplu care a ajuns să fie paznicul Adevărului.O poveste despre bine și rău,despre iubire și trădare,despre cum chiar și cel mai prost din sat poate ascunde în el o scânteie de lumină mai puternică decât orice rege.
