Legământul Celor Trei Ținuturi

Era o noapte învăluită în mistere și umbre,într-un colț al lumii unde timpul părea să nu aibă putere.Cerul,pictat în tonuri de indigo și argintiu,era presărat de stele ce ardeau ca ochii unor ființe străvechi,martori tăcuți ai unei povești nerostite.Pe pământ,o pajiște întinsă și mărginită de o pădure încărcată de secrete se desfășura precum o mare de verde întunecat.Acolo,în mijlocul acelui loc atemporal,se afla o construcție bizară:un cerc de pietre monolitice,acoperite cu rune strălucind palid.Din mijlocul cercului izvora o lumină,pulsând ca o inimă gigantică,atrăgând spre ea privirea și sufletul oricui se apropia.Portalul,așa cum îl numeau vechile legende,era sigilat de secole și totuși vibra în acea noapte cu o energie aparte,ca și cum ceva îi încerca granițele.În apropiere,ascuns în umbra unui stejar străvechi,un bătrân stătea cu o carte masivă în brațe.Pelerina sa din stofă groasă era presărată cu praf de stele,iar ochii săi,orbite de timp,priveau dincolo de ceea ce era vizibil.În fața sa,în carte,paginile fuseseră scrise cu cerneală de aur,iar literele dansau pe pergament ca și cum ar fi fost vii.Bătrânul era Cronicarul,paznicul cunoașterii lumilor,și acea noapte avea să fie una de cotitură pentru toate cele trei ținuturi.-Timpul a venit...murmură el cu o voce mai degrabă simțită decât auzită.Cuvintele sale se dizolvară în aer,iar cartea din mâinile lui se deschise singură, dezvăluind o pagină goală.Din cer,o stea căzu cu repeziciune,străpungând atmosfera ca o săgeată divină,iar în momentul în care atinse pajiștea,un fior străbătu pământul.În altă parte a lumii,într-un sat umil,un tânăr păstor visă ceva ce nu mai visase niciodată.Roderic,cu părul șaten și ochii ce reflectau o curiozitate perpetuă,se trezi brusc,cu inima bătând nebunește.Visase un cerc de pietre și o lumină orbitoare.O voce îi rostise numele,iar apoi un susur ciudat îi străbătuse mintea:-Alege.Cărarea este înseamnată în stele.Departe,în Ținutul Spiridușilor,o tânără cu părul ca arama și ochii precum frunza de jad deschis deschise ochii. Nimara simți legătura cu portalul ca pe un fir invizibil care îi trăgea sufletul.Destinul avea să fie scris,iar șoaptele străvechi ale pădurii o chemau la datorie.Bătrânul Cronicar ridică privirea spre stele,știind că viitorul lumilor începea acum.În paginile cărții sale,literele începeau să se însemneze singure: 'Legământul celor Trei Ținuturi.'