Bucur Loredan
Există locuri pe harta lumii care par doar pete albe,spații goale între linii de coordonate,regiuni înghețate fără poveste.Antarctica este,pentru majoritatea oamenilor,unul dintre acele locuri:un tărâm al frigului etern,al furtunilor fără sfârșit și al tăcerii absolute.Dar adevărul este că tăcerea nu înseamnă absența vieții,uneori,înseamnă doar că nimeni nu a ascultat suficient de aproape.De-a lungul istoriei,au existat zvonuri,rapoarte ciudate,mărturii pierdute în arhive prăfuite.Exploratori care susțineau că au văzut lumini inexplicabile sub gheață.Fotografii satelitare cu umbre imposibile.Hărți vechi,în care marginile continentului nu se terminau cu apă,ci cu 'zone necunoscute'.Toate acestea au fost puse pe seama halucinațiilor,erorilor de instrument sau,pur și simplu, imaginației.Până în noaptea în care Dave a visat.Nu era un vis obișnuit,ci o imagine atât de clară încât simțea frigul tăios în plămâni și zgomotul gheții crăpând sub pașii săi.În față,dincolo de un zid uriaș de gheață,se întindea o vale verde,scăldată în lumina a trei sori.Știa,fără să i se spună,că acest loc nu exista pe nici o hartă,și totuși,era real.La mii de kilometri distanță,în același oraș,Ann visa altceva:o bucată de gheață imensă,traversată de un tunel cristalin. La capătul lui,aerul era cald,parfumat,iar cerul avea culori pe care nu le mai văzuse niciodată.Dimineața,când și-au împărtășit visele,au înțeles că nu erau simple întâmplări.Fragmentele se completau perfect,ca două piese ale aceluiași puzzle.Și,în adâncul sufletului,amândoi au simțit același lucru:că cineva sau ceva îi chemase.Ce nu știau încă era că drumul pe care urmau să pășească nu era doar o expediție geografică,ci o trecere între lumi.O călătorie care le-ar fi schimbat pentru totdeauna percepția despre ce înseamnă 'Pământ' și 'omenire'.Pentru că,dincolo de Antarctica,există o lume despre care nimeni nu vorbește.O lume care a ales să rămână ascunsă.Și care,poate,nu va mai avea această alegere pentru mult timp.